Acestea sunt cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, aproape toată lumea le ştie şi mulţi le şi citează, dar atunci când avem pietre la îndemână nu ezităm să le aruncăm în cei pe care-i consideram vinovaţi.
Miercuri, 31 mai 2006, a avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor o conferinţă ţinută de teologul Danion Vasile. În ultima parte a conferinţei sale a adus în discuţie problema homosexualilor. Eu, ca tânără creştină, mă întrebam pe măsură ce auzeam ce se discută: ”De ce ni se vorbeşte nouă de homosexuali? E oare vreunul în sală? Şi daca este ce mă interesează pe mine?” Ajunsă acasă m-am confruntat cu aceleaşi întrebări, de această dată din partea părinţilor mei: ”Ce treabă ai tu cu homosexualii? E problema ta?” M-am dus în camera mea şi am inceput să reflectez puţin la ceea ce auzisem la conferinţa şi asupra atitudinii pe care ar trebui s-o avem noi, creştinii, în faţa acestei probleme.
Noi, generaţia tânără, am fost crescuţi cam departe de tot ceea ce înseamnă lucruri comune,valori comune ale spiritului nostru naţional, creştinesc. Şi dacă nu am conştientizat ca avem aceste bunuri comune, nu putem, prin urmare, să ne dăm seama când aceste bunuri se află în pericol şi când trebuie să luăm atitudine pentru a le apăra. Aceasta situaţie se aplică concret în cazul homosexualilor care îşi cer “drepturile” în România, o ţara cu secole de tradiţie creştină. Deşi mulţi nu conştientizează, deşi mulţi nu vor să recunoască, cazul homosexualilor este -de pe data de 28 mai când a avut loc prima paradă homosexuală oficială din istoria acestei ţări- o problemă a noastră, a tuturor creştinilor români. Nu trebuie să ne imaginăm că dacă vom fugi din faţa acestei probleme ea va înceta să mai existe, nu, din contră, se va amplifica.
Poziţia Bisericii creştin-ortodoxe este ilustrată prin vorbele spuse în Biblie anume că sodomiţii (homosexualii) nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu, dar nu trebuie să aruncăm cu pietre,ci sa “aruncăm” cu cuvinte şi fapte ziditoare. Dar pentru asta trebuie să conştientizăm cât de mare este pericolul recunoaşterii “drepturilor” homosexualilor. Situaţia la noi în România e foarte diferită de cea din Rusia. Acolo cei care sunt contra homosexualilor au sprijinul guvernului şi al autorităţilor. De exemplu Sergei Tsoi, un purtător de cuvânt din partea primăriei Moscovei a spus următoarele: ”Primarul şi autorităţile guvernamentale nu vor permite autorizarea unei parade a homosexualilor sub nici o formă, directă sau indirectă, şi orice tentative de organizare a unui astfel de eveniment vor fi aspru pedepsite.”, în România în schimb, nu numai că s-a legalizat parada homosexualilor, dar, când membrii forumului creştin “Noua Dreaptă” au protestat, au primit amenzi din partea jandarmilor. Teologul Danion Vasile ne spunea la conferinţă că în curând se va da o lege care va legaliza căsătoria homosexualilor în toate ţările Uniunii Europene şi noi ne grăbim către intregrare. Cu cât vor cere mai multe drepturi şi cu cât li se vor tolera mai multe lucruri, homosexualii vor ajunge sa-şi impună modul de viaţă în toate domeniile. Cât de mult ne afectează pe noi, creştinii acest lucru? Foarte mult şi primii cei mai afectaţi de degradarea adusă de homosexuali vor fi copii care vor fi viitorii adulţi care vor conduce România. Deja în alte părţi ale lumii au apărut cărţi de poveşti pentru copii pentru a-i familiariza pe aceştia cu ”familiile” homosexuale. O carte de acest fel a fost tipărită în mai multe exemplare şi deja au existat profesori care le-au citit-o copiilor şcolari şi preşcolari. Ea se intitulează: “REGELE ŞI REGELE”!!!
Pe scurt povestea înfăţişată în carte este următoarea: Tânărul rege doreşte să se însoare (sau să se mărite?!) şi se duce să peţească o prinţesă, numai că aceasta, în momentul în care vine sa-l întâlnească pe rege, vine împreună cu fratele ei. Cei doi regi se îndrăgostesc “la prima vedere” şi fac nunta la care participă şi familia regelui, mama lui fiind “emoţionată până la lacrimi” .La sfarşit cei doi regi se sarută.
O alta carte pentru copii încearcă să arate care sunt membrii unei familii, pe coperta acestei cărţi apar copii doar cu un singur părinte sau cu părinţi de acelasi sex, aşa ceva nu este normal.
Asta e realitatea pe care homosexualii vor s-o arate copiilor noştri, nu sunt inofensivi, sunt agresivi, deoarece vor să lovească în ceea ce a lăsat Dumnezeu mai frumos şi mai pur pe lume, copiii. Mulţi contraargumentează că în Roma Antică homosexualitatea era considerată formă superioară de iubire, iar relatia sexuală dintre un maestru şi un discipol era o formă prin care virtuţile maestrului se transmiteau la discipol. Să nu uităm totuşi că dacă pe plan cultural erau foarte avansaţi, pe plan spiritual romanii erau primitivi, iar faptul că se închinau la mai mulţi zei dovedeşte acest lucru. Homosexualitatea nu e o virtute, e o disfuncţionalitate. Dacă recunoaştem că homosexualitatea e ceva normal, atunci pentru ce nu am recunoaşte că şi pedofilia e ceva normal sau gerontofilia sau zoofilia? De ce să nu vedem de la bun început pericolul si să încercăm sa-l evităm? Homosexualii vor să adopte copii ignorând faptul că un copil îsi modelează identitatea în funcţie de modelul pe care-l are în apropierea sa, părintele, ce model vor avea copii adoptaţi de ei? Dacă lumea ar fi formată numai din homosexuali atunci ar mai exista vreun progres? Nu ar mai exista zâmbete de copii, ci doar oameni cu sufletul uscat, smochini neroditori.
Dar fiindcă încă de la începutul articolului am vorbit de piatră să încercăm să realizăm că totuşi homosexualii sunt, ca mulţi alţii persoane cu disfuncţionalitaţi, persoane cu mari probleme sufleteşti care trebuie priviţi şi cu compasiune, trebuie să luptam contra efectelor negative pe care ei încearcă să le răspândească, dar în acelaşi timp, să încercăm să-i aducem pe calea bisericii, a lui Dumnezeu, fiindcă se poate. Ştim bine că este multă bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăieşte, de aceea să nu ezităm în a propovădui credinţa creştină şi celor rătăciţi, mai ales lor. Prin harul lui Dumnezeu se pot vindeca şi homosexualii, deoarece nimic nu e imposibil acolo unde există dragoste mântuitoare. Deci să ne aducem aminte mereu că Domnul Iisus n-a aruncat piatra, ci a zis: ”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!” Să ne împotrivim drepturilor pe care ei le cer din neştiinţă, din orbire faţă de bucuria duhovnicească, dar să nu le refuzăm o mână întinsă către lumină, către adevărul dumnezeiesc. Toţi greşim, toţi suntem oameni, mulţi suntem creştini doar cu numele, ştim bine că homosexualii nu sunt singurii desfrânaţi, mai sunt şi alte păcate împotriva firii pe care mulţi dintre noi le fac, să nu ne lăsăm amagiţi că suntem fără de pată şi să încercăm ca, îndreptându-i pe alţii să ne îndreptam şi pe noi. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
